

"Mantaua" lui Gogol exploreaza tocmai adancimile unei astfel de transformari si consecintele ei comunitare. Functionarul tipic Akaki Akakievici isi face treaba cu cea mai precisa constiinciozitate pe o leafa perfect mizera. Se intampla de ani de zile intr-un minister oarecare din Sankt-Petersburgul eclectic si eminamente injust, pana cand ziua imbracarii mantalei celei noi ii marcheaza definitiv ultima parte a vietii.
Incredibil de actual, Gogol intuieste miezul problematicii urbane - cum poti trai fara demnitate? Fara respect fata de tine insuti si fata de ceilalti? Indiferent si ignorant? Si cu ce pret?
Umbrele noptii pe stradutele orasului ascund voci nebanuite, soapte, franturi - "aaa, asta...", "lasati-ma in pace, de ce ma necajiti?", "dati-mi mai bine sa copiez ceva", "mantaua asta-i a mea", "da-mi-o pe-a ta!"...Orasul le ascunde dar asta nu inseamna ca ele nu exista.
Poate exercitiul nostru de reflectie de la inceput e unul reusit dar ma intreb ce l-a facut oare pe Gogol sa remarce "Sfanta Rusie, totul este contaminat de imitatie!" spre sfarsitul cartii.
Indubitabil, Mantaua lui Gogol e un text acid dar foarte placut prin vocea domnului Razvan Vasilescu, ceea ce este o adevarata incantare si un privilegiu al multor audiobook-uri.